Ce face o îndrăgostită
de verde, de mult verde, de verde infinit, atunci când nu are atât verde pe cât şi-ar dori să aibă chiar în faţa ochilor atunci când priveşte pe fereastră, ori când iese în curte, dar nu mai are nici un strop de răbdare ca
natura să-şi urmeze cursul ei firesc şi să înverzească naibii odată curtea asta, care
are prea puţin verde în ea faţă de apetitul meu nestăvilit pentru verde, ajuns
la cota maximă, azi, 15 martie??
Ei bine, se
duce frumuşel în grădină, acolo unde au apărut
buruieni de tot felul, verzi, verzi, verzi,
toate verzi, crescute aiurea peste tot cu un tupeu fantastic de verde, fără
aprobare şi fără pretenţii, acolo unde nu are
nimeni nevoie de ele şi într-un ritm ameţitor şi revoltător. Culege cât mai multe din neobrăzatele
alea de buruieni cu pământ cu tot şi le
replantează în curte, pe lângă borduri, pe margini de alei, pe oriunde îi place
ochiului să privească şi să vadă verdele ăla primăvăratic
care, în curte, nu-i, dom’ne, atât cât trebuie!!
Fir-ar să
fie, că nu vine ea vara aia mai repede, să ştiu eu
sigur că verdele a explodat peste tot! Absolut peste tot!
Din Grădina lui Dumnezeu: 15.03.2016
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu