Grădina lui Dumnezeu: La gura sobei în care arde focul

Mmmm, ce biiine eeee!...... atââât de bine!!....

În casă e cald şi plăcut, iar noi doi stăm alături lângă soba fierbinte, în timp ce afară toamna a început să-şi facă de cap prin curtea noastră şi prin grădină, alergând zănatică de colo-colo, apoi urcând spre dealuri, rostogolind valuri de frunze după ea şi alungând cârdurile de ciori gălăgioase de pe casele părăsite de peste drum.

Când oare să fi venit toamna asta? Asta friguroasă, nu cea însorită!? Mai ieri erau 30 de grade afară, iar soarele ne istovea cu căldura lui dogoritoare. Mai ieri culegeam diverse din grădină îmbrăcată în tricou cu mânecă scurtă şi chiar mă gândeam că arsita aia de vară târzie nu era potrivită toamnei care, calendaristic, venise deja de trei săptămâni. Mai ieri nu pridideam cu udatul florilor de prin curte, din ghivece, îngrijorată că pământul li se uscase prea tare de la căldură, deşi le udasem bine de tot în seara precedentă. Mai ieri culegeam din grădină încă o roabă plină de bunătăţuri coapte, frumoase, gustoase, numai bune de făcut conserve pentru iarnă.

Daaa, vremea s-a schimbat brusc în toată ţara. De la 30 de grade ziua si 20 noaptea am ajuns brusc la 15 grade ziua şi 9 grade noaptea. La munte temperaturile au fost chiar negative, pe alocuri semnalându-se ninsori. Socul ăsta termic a schimat multe, peste tot. Natura a început să-şi îmbrace hainele colorate de toamnă adevărată, viţa de vie fiind prima care a răspuns apelului de schimbare a garderobei. Rând pe rând frunzele ruginesc, iar strugurii sunt din ce in ce mai copţi şi mai incitanţi. Mulţi ciorchini au fost deja culeşi, iar mulţi alţii aşteaptă la rând.

Ei bine, ploile tăioase, vântul, umezeala şi frigul din aer, lumina diferită şi miresmele văzduhului, diferite acum faţă de cele din urmă cu nici o săptămână, precum şi primul foc în sobă, toate acestea ne-au confirmat fără echivoc sfârşitul verii. Din ce în ce mai mult timp ni-l petrecem în casă şi din ce în ce mai gros îmbrăcaţi ieşim afară.

Astfel, ne-am reîntors la preocupările noastre legate de amenajarea interioară a casei, lăsată de izbeliste pe timpul verii, când prioritară a fost grădina. Ne-am reîntors la îndeletnicirile noastre intelectuale, pe care le cam abandonasem în perioada grădinăritului, când nici timp şi nici putere sau chef nu mai aveam de altele. Ne-am reîntors la starea aceea plăcută de “a fi”, în care gândurile, grijile şi organizările de tot felul nu se mai înghesuie în mintea noastră.

Căci, ce poate fi mai plăcut decât să fiu împreună cu omul meu drag, să stau alături de el lângă soba fierbinte şi să ascultăm în duet o muzică liniştită, relaxantă, în timp ce lemnele trosnesc minunat în foc, iar căldura şi armoniile ne învăluie pe amândoi de peste tot, ca o îmbrăţişare divină?

Fie că citim, fie că redactăm poveşti ori traducem texte folositoare, necesare sufletelor noastre şi ale altora, pentru învăţătură şi evoluţie, fie că ne uităm la televizor sau ne jucăm cu Ema, bichonul nostru minuscul şi zglobiu, la ale cărei provocări nu putem rezista şi ale cărei ghiduşii caraghioase ne distrează peste măsură, serile noastre sunt de acum înainte acompaniate şi de cântecul cald şi odihnitor al focului din sobă. În timp ce, de afară, sub culorile roşii ale focului cerului, cântecului greierilor se aude, parcă, din ce în ce mai stins.... si mai trist....

Bun venit, dragă toamnă!